Între timp, Saul, care încă era o amenințare pentru ucenicii Domnului și-i punea în pericol de moarte, s-a dus la marele preot și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i-ar găsi pe unii care sunt adepți ai Căii, atât bărbați, cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim. În timp ce era pe drum și se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer.
El a căzut la pământ și a auzit un glas care-i zicea:
‒ Saul, Saul, de ce Mă persecuți?
El a întrebat:
‒ Cine ești, Doamne?
Isus i-a răspuns:
‒ Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți! Îți este greu să lovești cu călcâiul în pinteni!
Tremurând și plin de frică, a întrebat:
‒ Doamne, ce vrei să fac?
Domnul i-a zis:
‒ Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci!
Bărbații care-l însoțeau în călătorie s-au oprit amuțiți; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Saul s-a ridicat de la pământ și, cu toate că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână și l-au dus în Damasc. Timp de trei zile n-a văzut, n-a mâncat și nici n-a băut nimic.
În Damasc era un ucenic pe nume Ananias.
Domnul i-a vorbit într-o vedenie:
‒ Ananias!
El a răspuns:
‒ Iată-mă, Doamne!
Domnul i-a zis:
‒ Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ și caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Căci iată, chiar acum el se roagă și a văzut într-o vedenie un om pe nume Ananias, intrând și punându-și mâinile peste el ca să poată vedea din nou.
Ananias a răspuns:
‒ Doamne, am auzit de la mulți despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim. Chiar și aici are autoritate din partea conducătorilor preoților să-i lege pe toți cei ce cheamă Numele Tău!
Dar Domnul i-a zis:
‒ Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neevreilor și a regilor, cât și înaintea fiilor lui Israel.