Faptele Apostolilor 7:22-60

Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și fapte. Pe vremea când avea în jur de patruzeci de ani, i-a venit în inimă dorința să-i viziteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. A văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate și i-a luat apărarea. El l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean. Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da eliberarea prin mâna lui, însă ei n-au înțeles. În ziua următoare, i-a văzut pe doi bătându-se și i-a îndemnat la pace, zicând: „Oamenilor, voi sunteți frați. De ce vă faceți rău unul altuia?“. Dar cel ce-i făcea rău semenului său l-a împins și i-a zis: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi? Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l-ai ucis ieri pe egiptean?“. Când a auzit aceasta, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Midian, unde i s-au născut doi fii. După ce au trecut patruzeci de ani, i s-a arătat un Înger în deșertul muntelui Sinai, într-o flacără de foc care ieșea dintr-un rug. Când a văzut rugul, Moise a rămas uimit de priveliștea aceea și, în timp ce se apropia ca să se uite cu atenție, glasul Domnului i-a vorbit astfel: „Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!“. Moise tremura și nu îndrăznea să se uite. Domnul i-a zis: „Dă-ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt! Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i-am auzit geamătul, așa că M-am coborât să-l eliberez. Acum, vino, căci te voi trimite în Egipt!“. Pe acest Moise – de care ei se lepădaseră, zicând: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?“ – Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator, cu ajutorul Îngerului care i S-a arătat în rug. El i-a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșie și în deșert, timp de patruzeci de ani. El este același Moise care le-a spus fiilor lui Israel: „Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie“. El este acela care a fost în adunarea poporului, în deșert, împreună cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu strămoșii noștri. Și el este cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. Strămoșii noștri însă n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins și, în inimile lor, s-au întors în Egipt. Ei i-au spus lui Aaron: „Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului“. Și în zilele acelea și-au făcut un vițel, au adus jertfă acelui idol și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a lăsat în voia lor, ca să slujească armatei cerului, așa cum este scris în Cartea profeților: „Mi-ați adus voi jertfe și ofrande timp de patruzeci de ani în deșert, Casă a lui Israel? Ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru Refan, chipurile pe care vi le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Babilon!“. Cortul Mărturiei era cu strămoșii noștri în deșert, așa cum dăduse îndrumări Cel Care i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse. Strămoșii noștri l-au adus, la rândul lor, împreună cu Iosua, când au luat în stăpânire teritoriul națiunilor pe care le-a alungat Dumnezeu dinaintea strămoșilor noștri. Și a rămas acolo până pe vremea lui David, care a găsit har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o Locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. Solomon însă a fost acela care I-a construit o Casă. Dar Cel Preaînalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mâini omenești, așa cum zice profetul: „Cerul este tronul Meu, iar pământul este scăunașul picioarelor Mele! Ce fel de casă Mi-ați putea construi voi Mie? zice Domnul. Sau unde va fi locul Meu de odihnă? Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?“. Oameni încăpățânați, cu inimile și urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Așa cum au făcut strămoșii voștri, așa faceți și voi! Pe care dintre profeți nu l-au persecutat strămoșii voștri? Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, ai Cărui trădători și ucigași ați devenit voi acum, voi, care ați primit Legea prin îndrumările îngerilor, dar n-ați păzit-o! Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. El însă, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu și a zis: ‒ Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu! Atunci ei au strigat cu glas tare, și-au astupat urechile și s-au repezit, într-un gând și-un suflet, asupra lui. L-au scos afară din cetate și l-au lovit cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. Și-l loveau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!“. Apoi s-a pus în genunchi și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le lua în seamă păcatul acesta!“. Și zicând aceasta, a murit.