Când au terminat de vorbit, Iacov a răspuns, zicând: „Fraților, ascultați-mă! Simeon ne-a istorisit cum mai întâi Dumnezeu a venit în ajutor, luând dintre națiuni un popor pentru Numele Său. Iar acest lucru este în armonie cu rostirile profeților, după cum este scris:
«‘După aceea, Mă voi întoarce
și voi înălța din nou cortul căzut al lui David.
Îi voi înălța din nou ruinele
și-l voi reclădi,
pentru ca rămășița de oameni să-L caute pe Domnul,
precum și toate națiunile
peste care este chemat Numele Meu,
zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri’
și Căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie».
De aceea eu sunt de părere să nu le creăm dificultăți neevreilor care se întorc la Dumnezeu, ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite ale idolilor, de preacurvie, de animale sugrumate și de sânge. Căci încă din generațiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare zi de Sabat“.
Atunci apostolii și bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei niște bărbați pe care să-i trimită în Antiohia, împreună cu Pavel și Barnabas. I-au ales pe Iuda, numit și Barsabas, și pe Silas – bărbați cu rol de conducători în rândul fraților. Au trimis prin ei următoarea scrisoare:
„Apostolii și bătrânii, frații voștri, către frații neevrei, care sunt în Antiohia, Siria și Cilicia. Salutări!
Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v-au tulburat prin cuvintele lor și v-au necăjit sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, am hotărât, de comun acord, să alegem niște bărbați pe care să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiții noștri Barnabas și Pavel, oameni care și-au dăruit viața pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos. Așadar, i-am trimis pe Iuda și pe Silas, iar ei vă vor anunța, prin viu grai, aceleași lucruri. Căci ni s-a părut potrivit, Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem nicio altă povară asupra voastră, decât aceste lucruri necesare, și anume: să vă feriți de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de preacurvie – lucruri de care, dacă vă veți păzi, bine veți face!
Fiți sănătoși!“.
Așadar, cei trimiși s-au dus în Antiohia și, după ce au adunat mulțimea, au înmânat scrisoarea. Citind-o, frații s-au bucurat de mesajul de încurajare. Iuda și Silas, fiind și ei profeți, i-au încurajat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte. După ce au petrecut acolo câtva timp, au fost lăsați de către frați să plece în pace la cei care-i trimiseseră. Totuși, Silas a hotărât să rămână acolo. Pavel și Barnabas au rămas în Antiohia și, împreună cu mulți alții, îi învățau pe oameni și vesteau Cuvântul Domnului.
După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnabas: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate în care am predicat Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!“. Barnabas voia să-l ia cu ei și pe Ioan, numit Marcu, dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care se depărtase de ei în Pamfilia și nu-i mai însoțise în lucrare. Disputa a fost atât de aprinsă, încât s-au despărțit unul de altul. Barnabas l-a luat pe Marcu și a plecat pe mare în Cipru, iar Pavel l-a ales pe Silas și a plecat, după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului. El a călătorit prin Siria și Cilicia, întărind bisericile.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
