Faptele Apostolilor 1:9-26

După ce a spus aceste lucruri, Isus S-a înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L-a luat dinaintea ochilor lor. Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El Se înălța, iată că li s-au înfățișat doi bărbați în haine albe, care le-au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, Care a fost luat de la voi în Cer, va veni în același fel în care L-ați văzut înălțându-Se la Cer“. Atunci ei s-au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât o călătorie permisă în ziua de Sabat. Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov – al lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov. Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui. În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L-au arestat pe Isus. El era unul dintre noi și fusese ales să aibă o parte în slujirea aceasta.“ (Din răsplata primită pentru nelegiuirea lui, omul acesta și-a cumpărat un teren și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că terenul acela a fost numit, în propria lor limbă, „ Acheldama “, adică „Terenul sângelui“.) „Căci în cartea Psalmilor este scris: «Să-i fie locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în ea!» și «Slujba lui s-o ia altul!». Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne-au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblat printre noi, începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul dintre aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui“. Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias. Ei s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s-a întors Iuda ca să se ducă la locul lui“. Apoi au tras la sorți pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost adăugat la numărul celor unsprezece apostoli.