Teofil, în prima carte am scris despre toate lucrurile pe care a început Isus să le facă și să-i învețe pe oameni, până în ziua în care a fost luat sus în Cer, după ce, prin Duhul Sfânt, le dăduse porunci apostolilor pe care-i alesese, cărora li S-a și înfățișat viu, după suferința Lui, cu multe dovezi convingătoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția lui Dumnezeu.
În timp ce era împreună cu ei, El le-a poruncit: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci să așteptați promisiunea Tatălui, despre care ați auzit de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt“.
Prin urmare, atunci când s-au adunat cu toții, ei L-au întrebat:
‒ Doamne, în vremea aceasta vei restaura împărăția lui Israel?
El le-a răspuns:
‒ Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le-a așezat prin propria Sa autoritate. Voi însă veți primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi și veți fi martorii Mei în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginea pământului.
După ce a spus aceste lucruri, Isus S-a înălțat și, în timp ce se uitau la El, un nor L-a luat dinaintea ochilor lor. Și cum priveau ei spre cer, în timp ce El Se înălța, iată că li s-au înfățișat doi bărbați în haine albe, care le-au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, Care a fost luat de la voi în Cer, va veni în același fel în care L-ați văzut înălțându-Se la Cer“.
Atunci ei s-au întors în Ierusalim de pe muntele numit „al Măslinilor“, care este lângă Ierusalim, departe cât o călătorie permisă în ziua de Sabat. Când au intrat în casă, au urcat în camera de sus, unde stăteau de obicei. Acolo erau:
Petru, Ioan, Iacov, Andrei,
Filip, Toma,
Bartolomeu, Matei,
Iacov – al lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda – al lui Iacov.
Toți aceștia stăruiau în rugăciune în același gând, împreună cu femeile, cu Maria – mama lui Isus – și cu frații Lui.
În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților – o mulțime de aproape o sută douăzeci de oameni – și a zis: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă mai dinainte de Duhul Sfânt, prin gura lui David, cu privire la Iuda, care a devenit călăuza celor ce L-au arestat pe Isus. El era unul dintre noi și fusese ales să aibă o parte în slujirea aceasta.“ (Din răsplata primită pentru nelegiuirea lui, omul acesta și-a cumpărat un teren și, căzând cu capul în jos, a plesnit în două pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. Lucrul acesta a devenit cunoscut tuturor locuitorilor din Ierusalim, astfel că terenul acela a fost numit, în propria lor limbă, „ Acheldama “, adică „Terenul sângelui“.) „Căci în cartea Psalmilor este scris:
«Să-i fie locuința pustiită
și nimeni să nu mai locuiască în ea!»
și
«Slujba lui s-o ia altul!».
Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne-au însoțit tot timpul când Domnul Isus a umblat printre noi, începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost luat sus de la noi, unul dintre aceștia să devină împreună cu noi un martor al învierii Lui“.
Și au propus doi: pe Iosif, numit Barsabas, căruia i se mai zicea și Iustus, și pe Matias. Ei s-au rugat astfel: „Tu, Doamne, Care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales ca să ia locul în slujirea și apostolia aceasta, de la care s-a întors Iuda ca să se ducă la locul lui“. Apoi au tras la sorți pentru ei, iar sorțul a căzut pe Matias, care a fost adăugat la numărul celor unsprezece apostoli.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
