1 Timotei 5:3-16

Onorează văduvele care sunt într-adevăr văduve. Dar dacă o văduvă are copii sau nepoți, ei să învețe, mai întâi, să se poarte cu evlavie în familia lor și să-și răsplătească părinții, pentru că lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Cea care este într-adevăr văduvă și rămasă singură își pune speranța în Dumnezeu și perseverează, zi și noapte, în rugăciuni și mijlociri, dar cea care trăiește pentru plăceri, chiar dacă trăiește, a murit. Poruncește și aceste lucruri, pentru ca ei să fie fără reproș. Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci a renunțat la credință și este mai rău decât un necredincios. O văduvă să fie înscrisă pe listă doar dacă are cel puțin șaizeci de ani, a fost soția unui singur bărbat și are o bună mărturie pentru faptele ei bune: dacă și-a crescut bine copiii, dacă a fost ospitalieră, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i-a ajutat pe cei aflați în necaz și dacă a perseverat în orice faptă bună. Dar pe văduvele mai tinere să nu le primești, fiindcă atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească. Astfel, ele atrag judecata asupra lor pentru că și-au încălcat primul angajament. Totodată, se învață să fie leneșe, umblând din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, ci sunt și guralive și iscoditoare, vorbind ceea ce nu trebuie. Prin urmare, vreau ca văduvele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă și să nu dea împotrivitorului niciun prilej de insultă. Căci unele s-au întors deja să-l urmeze pe Satan. Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute, și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca astfel să le poată ajuta pe cele ce sunt într-adevăr văduve.