1 Samuel 30:1-20

Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevul și Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc. Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N-au omorât pe nimeni, ci doar i-au luat cu ei și au plecat. Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit-o arsă, iar pe soțiile, fiii și fiicele lor – luați captivi. David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n-au mai avut putere să plângă. Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail, fosta soție a lui Nabal, din Carmel. David se afla într-un mare necaz, deoarece poporul vorbea să-l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s-a întărit în DOMNUL, Dumnezeul lui. David i-a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek: ‒ Adu-mi, te rog, efodul! Abiatar a adus efodul la David. David L-a întrebat pe DOMNUL, zicând: ‒ Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge? El i-a răspuns: ‒ Urmărește-o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salva totul. David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau în urmă. David a continuat să-i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze pârâul Besor, s-au oprit. Au găsit un egiptean pe câmp și l-au adus la David. I-au dat pâine, și el a mâncat; apoi i-au dat apă. I-au dat o bucată dintr-o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i-au revenit puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. David l-a întrebat: ‒ Al cui ești și de unde vii? Tânărul a răspuns: ‒ Sunt egiptean și sunt sclavul unui amalekit. Stăpânul meu m-a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m-am îmbolnăvit. Am invadat Neghevul cheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului. Atunci David l-a întrebat: ‒ Poți să mă duci până la această ceată? El a răspuns: ‒ Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta. L-a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. David i-a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N-a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le-a eliberat și pe cele două soții ale lui. Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. David a luat toate oile și vitele. Oamenii lui mergeau în fruntea acestei turme și spuneau: „Aceasta este prada lui David“.