Bărbații lui Israel s-au aflat în dificultate în ziua aceea, deoarece Saul pusese sub jurământ poporul, zicând: „Blestemat să fie omul care va îndrăzni să mănânce ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei“. Astfel, niciunul dintre ei n-a gustat mâncare. Tot poporul a intrat într-o pădure, unde, pe suprafața pământului, se afla miere. Când a intrat poporul în pădure, iată că mierea curgea din faguri, însă nimeni din popor nu și-a întins mâna să ia miere deoarece se temea din cauza jurământului. Ionatan, însă, nu auzise că tatăl său pusese poporul sub jurământ. Prin urmare, și-a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână și l-a înmuiat în mierea din fagure. Astfel, el a mâncat miere și ochii i s-au luminat.
Atunci unul dintre bărbați i-a zis:
‒ Tatăl tău a pus poporul sub un jurământ sever, zicând: „Blestemat să fie omul care va îndrăzni să mănânce astăzi“.
Poporul era epuizat.
Atunci Ionatan a zis:
‒ Tatăl meu a tulburat țara. Priviți cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! Cât de bine ar fi fost dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a luat-o de la dușmanii lui! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?
În ziua aceea, i-au ucis pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era epuizat. Prin urmare, poporul s-a năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite și viței, le-au înjunghiat pe pământ și le-au mâncat cu sânge cu tot.
Unii i-au spus însă lui Saul:
‒ Iată, poporul păcătuiește împotriva DOMNULUI, mâncând carnea cu sânge cu tot.
Saul a spus:
‒ V-ați purtat cu necredincioșie! Acum, rostogoliți până aici o piatră mare. Dați de veste printre oameni să-și aducă fiecare boul sau oaia la mine, să le taie aici și apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva DOMNULUI, mâncând carne cu sânge.
Astfel, în acea noapte, fiecare și-a adus cu el boul și l-a tăiat acolo. Saul a construit un altar DOMNULUI; era prima dată când construia un altar DOMNULUI.
Apoi a zis:
‒ Haideți să coborâm după filisteni în timpul nopții, să-i prădăm până în zori și să nu lăsăm viu pe niciunul dintre ei.
Ei au răspuns:
‒ Fă tot ceea ce consideri că este bine.
Dar preotul a zis:
‒ Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
Saul L-a întrebat pe Dumnezeu:
‒ Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?
Însă, în acea zi, El nu i-a răspuns.
Atunci Saul a zis:
‒ Să vină aici toți conducătorii poporului ca să descoperim ce păcat a fost comis astăzi. Viu este DOMNUL, Care îl eliberează pe Israel, că și dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar și el va trebui să moară.
Însă nimeni din popor nu i-a răspuns.
Saul a zis întregului Israel:
‒ Voi veți sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.
Poporul i-a răspuns lui Saul:
‒ Fă ceea ce consideri că este bine.
Saul a zis DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel:
‒ Arată-ne adevărul!
Sorțul a căzut pe Ionatan și Saul, iar poporul a scăpat.
Atunci Saul a zis:
‒ Trageți la sorți între mine și fiul meu Ionatan.
Și sorțul a căzut pe Ionatan.
Saul i-a zis lui Ionatan:
‒ Spune-mi ce ai făcut.
Ionatan i-a răspuns și a zis:
‒ Am gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână. Iată-mă, voi muri!
Saul a zis:
‒ Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de mine dacă nu vei muri, Ionatane!
Dar poporul i-a zis lui Saul:
‒ Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este DOMNUL că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, pentru că astăzi el a lucrat cu Dumnezeu.
Poporul l-a salvat astfel pe Ionatan și n-a fost omorât. Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni, și filistenii s-au retras în teritoriul lor.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
