Fraților, vă fac cunoscută Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care ați și primit-o, în care stați fermi și prin care sunteți și mântuiți dacă vă țineți strâns de cuvântul pe care vi l-am vestit. Altfel, ați crezut degeaba. Căci v-am încredințat, înainte de toate, ceea ce am primit și eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, conform Scripturilor, a fost înmormântat, a înviat a treia zi, conform Scripturilor, i S-a arătat lui Chifa și apoi celor doisprezece și, după aceea, S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți încă trăiesc, iar unii au murit. După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Apoi, celui din urmă dintre toți, ca unei lepădături, mi S-a arătat și mie. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli. Eu nu merit să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu, însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui față de mine n-a fost în zadar, ci am lucrat mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Așadar, fie eu, fie ei, noi așa predicăm, iar voi așa ați crezut.
Dar, dacă Cristos este predicat ca fiind înviat dintre cei morți, cum spun unii dintre voi că nu există o înviere a celor morți? Dacă nu există o înviere a celor morți, atunci nici Cristos n-a fost înviat.