Trecut-au două’șicinci de zile
Din ale lunii Elul file,
Când zidul fost-a isprăvit.
Cincizeci și două s-au vădit
Zilele-n care am lucrat,
Până când zidul s-a-nălțat.
Vrăjmașii noștri, când aflară
Că am sfârșit, se-nspăimântară
Și s-au smerit, căci au știut
Că lucrurile s-au făcut
Prin voia Celui cari, mereu,
Este al nostru Dumnezeu.