Versete biblice populare din Marcu 13

Partajează

Lumea, pe voi, vă va urî, Din pricina Numelui Meu. Dar cel care va ști, mereu, Să rabde, până la sfârșit, Are să fie mântuit.”

Băgați de seamă, și vegheați! Necontenit, să vă rugați, Ca pregătiți să stați, mereu, Pentru-acea zi, în ceasul greu.

Când mâinile, pe voi, vor pune, Nu vă gândiți la ce veți spune. Ce trebuie ca să vorbiți, În acel ceas o să primiți, Căci Duhul Sfânt o să vorbească Prin voi, și o să vă-nsoțească.

Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine. Al Meu cuvânt, veșnic, se ține!

Despre-acea zi, despre-acel ceas, Nu știe nimeni. Au rămas, Numai de Tatăl Meu, știute – Nici Mie nu-Mi sunt cunoscute.

Când, de războaie, auziți, Când vești de lupte doar, găsiți, Pe buzele oamenilor, Nu vă speriați de vorba lor; Căci lucrurile auzite – Toate – vor trebui-mplinite. Să nu vă temeți, nicidecum – Sfârșitul nu va fi acum.

La fel, și voi: atenți să fiți! Vegheați într-una, căci nu știți, Stăpânul casei, când sosește – În prag de seară se ivește, În miez de noapte, poate, vine; Sau poate, tot atât de bine, La cântecul cocoșilor, Ori la ivirea zorilor. Vă temeți dar, că neștiind Când vine, nu cumva, dormind, Să vă găsească! Ascultați, Un sfat vă dau la toți: vegheați!”

Un neam va fi împotriva Altui, și ridicase-va – Să lupte – o împărăție, În contra altei. Au să fie Cutremure pe-alocurea, Va bântui și foametea; Și tulburări, pe-acest pământ, Atunci, vor fi. Dar ele sânt Începerea durerilor.

Dar, mai ‘nainte ca să vie Tot ceea ce v-am povestit, Cuvântu-Mi fi-va răspândit, Căci Evanghelia ce-i vestită, Trebuie propovăduită La Neamuri, în ținutul lor, Spre folosința tuturor.

Fiindcă, în Numele Meu, Mulți vor veni, zicând: „Sunt eu! Eu sunt Hristosul!” Voi, vegheați, Pentru că mulți vor fi-nșelați.

În mâinile oamenilor, Voi veți ajunge. Să luați, Seama, la voi și să vegheați, Căci veți fi duși în judecată, Și-n sinagogi au să vă bată. Duși fi-veți, fără nici o vină – Ci numai din a Mea pricină – În fața dregătorilor Și chiar a împăraților, Să le slujiți de mărturie.

Căci au să fie mulți Hristoși Și mulți, prorocii mincinoși. Vor face semne, minuni mari, Spre-a-i înșela chiar pe cei cari Au fost aleși. Deci, țineți minte

După acel timp de necaz, Chiar soarele, al său obraz Și-l va întuneca, iar luna Nu-și va mai da, ca-ntotdeauna, Lumina-i albă argintată, Căci și ea fi-va-ntunecată; Iar de pe boltă, măturate, Sunt stelele. Cutremurate, Puterile cerurilor Vor fi, iar în înaltul lor