Prin vise, prin vederi de noapte
Ajung la noi ale Lui șoapte,
Când omul e întins în pat
Și-n somn adânc e cufundat.
Pe ale cerului cărări,
El ne trimite înștiințări
Și-n mintea noastră-ntipărește
Învățături, căci ne ferește,
În felu-acesta, de mândrie.
Iată dar cum Dumnezeu știe
Să ne abată de la rău,
Cum sufletul omului Său,
Știe, de groapă să-l păzească,
De sabie să nu-i răpească