Versete biblice populare din Ioan 11

Partajează

Răspunse Marta, dar Iisus, „Eu, învierea, sunt!” – i-a spus. „De-aceea-ți zic, că orișicine, De va avea credință-n Mine, Trăi-va – chiar de a murit. De-asemeni, cel ce n-a pierit – Cel ce trăiește, bunăoară – De crede-n Mine, n-o să moară! Tu crezi lucrul acesta, oare?”

„Marto, dar oare, nu Ți-am spus, Ție” – a zis Domnul Iisus – „Că trebuie numai să crezi, Ca slava Domnului, s-o vezi?”

În acest timp, Iisus plângea.

Ascultând știrile, a spus: „Spre moarte, nu-i boala, zic Eu; Spre slavă-I e, lui Dumnezeu, Ca astfel, Fiul Său iubit – Prin ea – să fie proslăvit.”

Apoi, către cel mort, a zis, Cu glas puternic, răspicat: „Hai Lazăre, ieși, imediat!” Mortul, glasul, I-a auzit Și, din mormânt, el a ieșit, Având picioarele legate Și mâinile înfășurate, În legături de pânză, iar – Pe față – purta un ștergar. Iisus a zis: „Să-l dezlegați Și-apoi, să meargă, îl lăsați.”

Iisus, din nou, S-a-nfiorat Și, spre mormânt, S-a îndreptat – Era-ntr-o peșteră făcut Și-o piatră, ușă, a avut.

Lazăr al nostru doarme doar: Din somn, am să-l trezesc Eu, iar.”