Căci Eu sunt cu luare-aminte
Și-aud dar, ale lor cuvinte.
Cum trebuie, ei nu vorbesc,
Iar când fac rău, nu se căiesc.
Nimănui, rău, nu i-a părut
Și nu se-ntreabă: „Ce-am făcut?”
Nu sunt, deloc, neliniștiți,
Ci își încep, nestingheriți,
Necontenita alergare,
Asemenea calului care
Se-aruncă-n luptă, ne-ncetat.