Versete biblice populare din Geneza 22

Partajează

Iar locul, nume-a căpătat „Domnul, de grijă, a purtat”. Până în zilele acestea, Acelui loc îi merse vestea, Iar muntele făcu, din nume, Și peste veacuri, un renume. Când despre munte se vorbește, Se spune „Domnul se-ngrijește”. Sub acest nume-i cunoscut, Fiind de către toți știut.

„Să iei pe fiul tău iubit – Deci pe Isac; vă pregătiți, Spre țara Moria porniți Și când acolo poposești, Vreau, pe Isac, să Mi-l jertfești, Pentru că Eu așa socot, Să Mi-l dai ardere de tot.”

„Să nu pui mâna pe băiat, Căci știu acum, cu-adevărat, Că tu te temi de Dumnezeu Și că ai să-L asculți mereu. Pe al tău fiu – văzut-am bine – Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”

„Copile, nu fi-ngrijorat, Ci-n Domnu-ncrezători să fim – Un miel, ne dă El, să-l jertfim.”

Te binecuvântez pe tine Și foarte mult te înmulțesc. Al tău neam, Eu am să îl cresc Cât stelele din ‘naltul zării Și cât nisip pe țărmul mării. Va stăpâni peste acei Care vor fi vrăjmașii ei – Va stăpâni cetatea lor. Iar pe pământ, orice popor, În tine-i binecuvântat, Pentru că tu ai ascultat Porunca Mea” – îngerul spuse.

După această întâmplare, Domnul l-a pus la încercare Pe-Avram. „Avrame!” – El îi spuse. Îndată, „Iată-mă” – răspunse Avram, iar Domnul a vorbit.

Din cer, un înger i-a vorbit

Din nou, din ‘naltul cerului, Chemă îngerul Domnului Pe-Avram, zicând: „Ascultă bine Ce spune Domnul: „Jur pe Mine! Pentru că nu ai pregetat Și pe-al tău fiu nu l-ai cruțat Să-l aduci jertfă pentru Mine

Sosind la locul cel ales De Dumnezeu, ei au purces Ca să zidească un altar. Avram a pus lemnele, iar De-asupra lor, a așezat Pe fiul său, și l-a legat.