Versete biblice populare din Geneza 17

Partajează

Nouăzeci nouă ani avuse Avram, când Dumnezeu îi spuse: „Eu sunt Acel Atotputernic! Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic! Să umbli-n fața Mea, smerit, Să fii mereu neprihănit!

Nu vei mai fi numit Avram – De-acuma, tu ești Avraam! Căci Avraam se tălmăcește „Tatăl mulțumii” și, firește

Și tine – și sămânța ta – Ăst legământ, în veci, va sta. Astfel – conform puterii sale – Eu, ție și sămânței tale, Vă voi fi Dumnezeu, în veci!

„Acesta-i al Meu legământ: Tu ai să fii, pe-acest pământ, Părinte pentru multe neamuri – Ca un copac cu multe ramuri.

Dar Dumnezeu a cuvântat: „Află căci, cu adevărat, Sara, un fiu, are să nască. Isac are să se numească. Iar legământ voi încheia Cu el și-apoi cu aceia

Străin, în țară, ești. Eu deci, Îți dau, tot Canaanul, ție – Sămânței tale – pe vecie! Țara va fi a lor, mereu, Și fi-voi al lor Dumnezeu!”

Avram, atunci, și-a prăvălit Fața-n pământ și a zâmbit, Gândindu-se: „Așa ceva, Va crede, oare, cineva? Un secol, eu am împlinit. Nouă decenii, negreșit, Sarai, acum, o să-mplinească. Mai poate, oare, ea să nască?!”

Apoi, Domnul vorbi din nou: „Sarai primește-un nume nou: De-acum „Sara” va fi numită. Va fi femeie împlinită

Așadar, fără înconjur, Tăiați carnea prepuțului, Ca semn al legământului Pe care l-am statornicit.

Dar află: legământul Meu, Doar cu Isac îl închei Eu! Pe el, tu îl vei căpăta, La anul, prin nevasta ta.”

Opt zile, când a împlinit, Orice copil va fi luat Și împrejur va fi tăiat. Din neam în neam, să vă purtați La fel, și toți vor fi tăiați: De-i rob – la tine zămislit, Sau de cu bani e dobândit Și nu este din neam evreu – Tăiați să fie, toți, mereu. Să fie împrejur tăiat Robul născut sau cumpărat, Căci legământul vreau să fie Întărit astfel, pe vecie, În carnea voastră. Pe pământ, E veșnic acest legământ.