Versete biblice populare din Exodul 7

Partajează

Domnul a zis: „Iată că Eu Te fac pe tine, Dumnezeu, Pentru cel cari e-nscăunat Peste Egipt ca împărat. Deci tu ești Dumnezeul său, Și-Aron va fi prorocul tău.

Nu-i va lăsa, căci Eu voiesc – Lui Faraon – să-i împietresc Inima-n zilele acele. Minunile, semnele Mele, Atunci au să se înmulțească. Dar Faraon n-o să voiască Să vă asculte. Astfel, Eu Îmi voi întinde brațul Meu, Peste Egipt. Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor Și din robia grea și-amară, Atuncea îl voi scoate-afară, Prin ale Mele brațe tari, Cu judecăți aspre și mari.

Când mâna am să Mi-o întind, Peste Egipt, și am să-l prind, Pe al lui Israel popor Ca să îl scot din țara lor, Toți Egiptenii au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”

Dar Faraon când a văzut Lucrul acesta, a chemat Pe înțelepți, cari s-au aflat La el, fiindu-i slujitori, Și pe ai țării vrăjitori. Ei au făcut, prin vraja lor, La fel, în fața tuturor. Toiegele și-au aruncat, Iar ele-n șerpi s-au preschimbat. Însă toiagul lui Aron, Uimitu-l-a pe Faraon, Căci el, îndată, negreșit, Pe celelalte le-a-nghițit.

Așa vorbește Dumnezeu: „Astăzi vei ști că Domn sunt Eu! Toiagul, am să-l repezesc Și-n apa râului lovesc Apoi, cu el. În sânge, ea Se va preface. Vei vedea!

Le spuse: „Dacă Faraon Va zice: „Faceți o minune!”, Tu, lui Aron, așa-i vei spune: „Să iei toiagul meu atunci, Și la pământ să îl arunci, În fața Faraonului. Toiagul, înaintea lui, În șarpe fi-va prefăcut.” Cei doi s-au dus și au făcut, În fața Faraonului, După porunca Domnului: Aron, toiagul, l-a luat Și la pământ l-a aruncat, Sub ochii Faraonului, Precum și a slugilor lui, Și-n șarpe el s-a prefăcut.