„Să poruncești, Eu te îndemn,
Să ți se-aducă untdelemn,
Să-l ai, la sfeșnic, necurmat,
Unde va arde ne-nceta
Apoi, în candelele lui.
Ai să îi ceri poporului –
Copiilor lui Israel –
Ulei să-ți dea. Uleiu-acel
N-are să fie-amestecat
Cu drojdii, ci va fi curat.
Uleiul astfel dobândit
Are să fie pregătit
De-Aron și de feciorii lui,
Acolo-n cortul Domnului –
„Al întâlnirii” denumit –
În locu-anume stabilit,
Dincoace de perdeaua care
E pusă ca despărțitoare,
În cort – în spate, ea având
Chivotul mărturiei, stând.
Deci untdelemnul pregătit,
În candele, necontenit,
Are să ardă – de cu seară,
Până când zori-au să apară –
În fața Domnului. Astfel,
Aceasta – pentru Israel –
Este o lege, pe vecie,
Pe cari vor trebui s-o ție
Urmașii care au să vină,
Căci toți vor trebui s-o țină.”