Versete biblice populare din Faptele apostolilor 5

Partajează

Petru – și-apostolii, la fel – Răspunseră: „Noi judecăm Căci trebuie să ascultăm, Mai mult, de Domnul, tot mereu, Decât de oameni. Dumnezeu

De-atunci, norodu-au învățat. În orice loc s-ar fi găsit, Mereu, au propovăduit Și tuturor, veste, au dus, De Evanghelia lui Iisus.

Apostolilor, la picioare. Petru i-a zis, plin de-ntristare: „O, Anania, ce-ai făcut? De ce, Satana ți-a umplut, Inima, ca să minți, acum, Pe Duhul Sfânt? Să spui dar, cum, Prețul acelei moșioare, Tu l-ai ascuns? Nu era, oare, Moșia ta, de n-o vindeai? Tu crezi, oare, că nu puteai Să faci, numai ceea ce vrei – După-al tău plac – cu prețul ei? În inimă-ți, cum s-a putut, Astfel de gând, de s-a născut? Nu minți pe oameni – îți spun eu! – Ci tu Îl minți pe Dumnezeu!” Când vorbele i-a auzit, Jos a căzut și a pierit. O mare frică i-a umplut, Pe-aceia care au văzut Tot ceea ce s-a întâmplat.

Acuma, iată ce vă spun: Găsesc că lucrul cel mai bun, Este ca înțelepți să fiți. De-aceea, nu mai necăjiți Oameni-acești. Dați-le pace! Să nu aveți cu ei de-a face, Căci dacă astă încercare, Sau altfel spus – astă lucrare – Din partea lor este pornită, Are să fie nimicită. Dar dacă-i de la Dumnezeu, N-o nimiciți voi, vă spun eu! Să nu vă pomeniți luptând, Cu Dumnezeu.” Atuncea când