Pavel și Sila se rugau,
La miezul nopții, și-nălțau
Cântări de slavă, tot mereu,
Spre lauda lui Dumnezeu.
Cei care-nchiși, cu ei, erau,
În liniște, îi ascultau.
De-odată, ca stârnit de vânt,
Mare cutremur de pământ
Pornitu-s-a, de s-a simțit
Cum temnița s-a zguduit,
Din temelie, dezlegați
Fiind toți cei întemnițați.