Din astă pricină, acum,
Sufăr, pe-al vieții mele drum,
Aceste lucruri. Dar, rușine,
Mie nu-mi este, căci știu bine,
În ce anume am crezut,
Iar după câte am văzut,
Eu sunt convins, precum că El
Are putere și, astfel,
O să păzească, ne-ncetat,
Ceea ce I-am încredințat,
Până când acea zi anume
Are să vină, peste lume.