Versete biblice populare din 2 Cronici 7

Partajează

Dacă acest popor al Meu Asupra căruia, mereu, Este chemat Numele-Mi Sfânt, Se va smeri pân’ la pământ Și-n rugăciuni apoi va sta, Când Fața Mea va căuta, Iar de la căile acele Ce s-au vădit precum că-s rele Se va abate, negreșit, Îi iert păcatul săvârșit Și țara-n care locuiește Poporul se tămăduiește.

Ai Mei ochi fi-vor ațintiți De-acum, mereu, neadormiți Și-urechea Mea va fi plecată, La rugăciunea înălțată Din acest loc, unde Mi-am pus Numele Meu, precum am spus!

Acum, aleg și-am să primesc Casa aceasta și-o sfințesc. În ea, ochi-Mi vor fi mereu, Inima Mea, Numele Meu.

Atunci când întâmpla-se-va Și am să-nchid cerul, cumva – Încât n-o să mai fie ploaie, Pământul ca să îl înmoaie – Când am să fac, prins de furie, Ciuma, asupră-vă, să vie, Sau când poruncă voi da iară, Lăcustele să vină-n țară, Cuprinsul ei să îl lovească Și astfel să o nimicească

Domnul, la el, iar a venit Și-n felu-acesta i-a vorbit, Când înserarea s-a lăsat: „Iată că Eu te-am ascultat, Iar acest loc are să fie Casa în cari Mi-aduceți Mie, Jertfe pe care le socot A fi drept ardere de tot.