Populære bibelvers fra Geneza 25

Del

El i-a răspuns, din cerul Său: „Află că-n pântecele tău, Se află două neamuri, care Vor zămisli două popoare; Acestea fi-vor despărțite, Din tine, când vor fi ieșite. Unul din neamul ce-o să vie, Cu mult mai mare o să fie; Iar cel mai mic, slugă îl are, Pe cel care va fi mai mare.”

A zis: „De vlagă, eu sunt stors. Frate, ascultă a mea vorbă: Dă-mi să mănânc din a ta ciorbă – Cea roșie – căci sunt flămând, Mereu, pe drumuri alergând; Acum sunt tare ostenit!” – De-atunci, „Edom” a fost numit; „Edom”, prin „Roșu” e tradus.

Isac se rugă Domnului, Pentru Rebeca – soața lui – Căci era stearpă. Dumnezeu, I-a ascultat glasul, mereu. Rebeca, fiind vindecată, Rămase dar, însărcinată.

Ca să mănânci.” El s-a-nvoit: „La ce-ar putea fi folosit Dreptul acesta, când eu mor?! Ia-ți dreptul dar, mai repejor!” „Jură-mi întâi!” – Iacov a vrut. El a jurat și și-a vândut Dreptul pe cari l-a dobândit, Când pe-astă lume a venit.

„Esau”, drept nume potrivit, Căci s-au luat după culoare, După a lui înfățișare. În urmă, grabnic, a venit Al doilea fiu. El a ieșit Ținând cu mâna de călcâi, Pe cel ce s-a născut întâi. Plecând de la ce s-a-ntâmplat, „Iacov”, copilu-a fost chemat. Iată dar, cum au fost traduse Aceste nume: i se spuse Esau – „Păros” – celui dintâi, Și „Cel ce ține de călcâi”, Celui de-al doilea, căci firește, „Iacov” se cheamă-n evreiește. Isac, când fiii-i s-au născut, Șase decenii a avut.

Pentru vânatul dobândit, Esau era mai mult iubit, De tatăl său. Rebeca, ea, Mai mult, pe Iacov îl iubea.