Populære bibelvers fra Geneza 15

Del

Avram, pe Domnul, L-a crezut, Iar crezul său i-a fost știut, De Cel ce-i mai presus de fire, Precum că e neprihănire.

După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului, din zări, Pân’ la Avram veni, de sus, Și-ntr-o vedenie i-a spus: „Avrame! Nu te-nspăimânta! Sunt scutul tău. Răsplata ta, În fața Mea, e foarte mare.”

L-a scos afară și i-a spus: „Privește cerul! Colo sus! Numără stelele, de poți, Sau, într-un calcul, să socoți Câte, pe bolta sa, vor sta – Așa va fi sămânța ta!”

Atunci, Cuvântul i-a vorbit: „Nu de el fi-vei moștenit. Cel cari din tine-o să se nască, Urmează să te moștenească.”

„În vremile ce au să vină” – Domnul a spus – „va fi străină, Sămânța ta, în altă țară. Roabă va fi și grea povară – În patru secole-ncheiate – Are a-i apăsa pe spate.

Avram răspunse: „Doamne, oare Ca să primesc, ce aș putea, Căci am să mor făr’ a avea Copii? Moștenitorul, peste Tot ce am eu, Elizer este

Un legământ a încheiat Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat: „Dau țara, seminției tale. Ea se întinde de din vale De Nilul Egiptenilor, Și-atinge unda apelor Marelui fluviu Eufrat. Pământu-acesta minunat, Îl dau pentru al tău popor.

Și patru neamuri se vor scurge, Până când iarăș’ vor ajunge În țara care le-o dau lor. Căci răul Amoriților, De pe al țării larg cuprins, Încă nu este prea întins.”