Népszerű bibliai igeversek innen: Luca 5

Megosztás

Când, cu mulțimea, a sfârșit, S-a-ntors spre Simon și-a vorbit: „Spre larg, acuma, să pornești, Și mrejele să-ți pregătești. Fii gata dar, de pescuire!”

„Bine, însă, Îți dau de știre, Că toată noaptea, ne-am trudit, Și că nimic n-am pescuit” – I-a zis Simon, Domnului său – „Dar iată, la cuvântul Tău, Vom arunca mrejele, iar.” Truda nu le-a fost în zadar, Căci peștii pe care i-au prins, Mulți fost-au, încât au întins Năvoadele, mai să se rupă.

După ce-i părăsea, târziu, Iisus pornea către pustiu, Ca să se roage liniștit, Singur, de nimeni stingherit.

La pocăință – vreau să știți – Nu-i chem pe cei neprihăniți, Cari sufletește-s sănătoși, Ci-i chem pe cei ce-s păcătoși.”

Petru, atunci, înspăimântat, Degrabă, a îngenunchiat Și a grăit, către Hristos: „O Doamne, sunt un păcătos Și știu aceasta, foarte bine! Te-ndepărtează dar, de mine!”

Iisus le-a zis: „Cei sănătoși, De doctor, nu au trebuință, Ci cei aflați în suferință.

Cei trei, după ce debarcară, Pe urma lui Iisus, plecară.

Iisus, la fel ca-n alte dăți, Era într-una din cetăți. La El, venit-a un lepros, S-a aruncat cu fața-n jos, S-a închinat, pân’ la pământ, Și zise, către Cel Prea Sfânt: „O, Domnul meu, dacă voiești, Tu poți ca să mă curățești!” Atunci, Iisus, mâna, a-ntins, Iar pe lepros, când l-a atins, A spus: „Voiesc! Fii curățat!”, Și-ndată, lepra l-a lăsat.

De-atunci, vestea, despre Iisus, În tot acel ținut, s-a dus, Iar oamenii Îl căutau, Ca să-L asculte, căci voiau, De boli, a fi tămăduiți, De neputințe, lecuiți.