Népszerű bibliai igeversek innen: Luca 13

Megosztás

Iisus răspunse: „Să nu stați, Ci vă grăbiți, ca să intrați, Pe ușa strâmtă! Mulți vor vrea, Să intre, dar, nu vor putea.

Acolo-n sinagoga ‘ceea, Iisus dădu peste femeia, Ce de optzeci de ani avea, Un duh, care o stăpânea; Era un duh de neputință, Care ținea, biata ființă, Îngârbovită; dar Iisus, Văzând-o, o chemă și-a spus: „Femeie! Iată, dezlegată, De neputință, ești!” Îndată

Mâna-Și întinse, peste ea, Sfărmând lanțul ce-o stăpânea. Ea, spatele, și-a îndreptat Și-apoi, pe Domnu-a lăudat.

Mulți, dintre cei dintâi, de-acum, Cei de pe urmă-or fi; precum, Cei de pe urmă au să vie Și cei dintâi, ei au să fie.”

Stăpânul, ușa, o să-nchidă Și n-are să o mai deschidă, Când voi, ce-afară ați rămas, Veți bate și, cu jalnic glas, Veți zice: „Doamne, Te rugăm, Deschide-ne, ca să intrăm!”

Vă spun că nu! Însă, să știți, Că dacă nu vă pocăiți, La fel, o să pățiți și voi, Pierind cu toții, mai apoi!”

Vă va răspunde El: „Plecați! De Mine, să vă depărtați Voi, toți cei care săvârșiți Fărădelegi! Vă spun, să știți: Nu vă cunosc, nu știu ce vreți Și nu știu, de unde, sunteți!”

El a mai zis: „Ce va-nsemna, Cu ce voi mai asemăna, Împărăția Domnului? E-asemenea grăuntelui Muștarului, de-un om luat Și, în grădină, aruncat. Acel grăunte a crescut Și-ntr-un copac, s-a prefăcut, Iar păsările cerului, Cuiburi, aveau, în frunza lui.”