Noul Testament SBR
(NTSBR)
Traducere după textele originale grecești
Ediție de studiu – cu peste 5.600 de note exegetice, note de traducere, de context și de critică textuală
Traducerea și notele de John Fleter Tipei
Ediția a II-a, 2023
Copyright: © Societatea Biblică din România, Oradea
Toate drepturile asupra acestei ediții aparțin Societății Biblice din România.
Reproducerea parțială sau totală, în scop comercial, indiferent de mijloace sau metode, a textului din această carte este interzisă fără acordul prealabil scris al Societății Biblice din România.
Când textul este citat în alte scopuri decât cele comerciale, nu este necesară notificarea privind drepturile de copyright, dar inițialele NTSBR trebuie să apară la sfârșitul fiecărui citat.
Pentru comenzi:
Societatea Biblică din România
Oradea, România
Tel: 0359-425991; 0359-425990; 0753-050005
E-mail: comenzi@sbro.ro; www.sbro.ro
PREFAȚA TRADUCĂTORULUI
Prezenta traducere a Noului Testament este rezultatul unui proces care a început în decembrie 2016 ca un proiect personal, un proiect de suflet, ce îmi stătea pe inimă de mulți ani, dar pe care, din motive obiective, l-am rezervat anilor de pensie. La doar trei luni de la începerea muncii de traducere, am fost contactat de conducerea Societății Biblice din România – Oradea, propunându-mi-se colaborarea în vederea adoptării de către societate a traducerii, ca parte a unui proiect mai amplu care vizează traducerea întregii Scripturi. Pe scurt, așa a început traducerea Noului Testament al Societății Biblice din România, traducere a cărei siglă este NTSBR.
Munca de traducere a durat doi ani și patru luni (dec. 2016 – mar. 2019), iar editarea împreună cu tehnoredactarea doi ani și cinci luni (apr. 2019 – aug. 2021). Textul a fost revizuit de patru editori: Marius Margea (Timișoara), Iulian G. Necea (Oradea), Remus Burcă (Oradea) și Laurențiu Pășcuți (Oradea). Colaborarea cu primii doi a durat doar pe perioada primei faze de lucru, fază în care fiecare editor a lucrat individual la editarea textului cărții repartizate, colaborând doar cu traducătorul. Remus Burcă și Laurențiu Pășcuți au continuat activitatea și în următoarele faze de lucru. În cea de-a doua fază de editare, textul rezultat în urma primei faze a fost reeditat în tandem de către cei doi editori, apoi trimis către traducător, pentru feedback. Faza a treia de lucru a constat în întâlniri regulate între traducător și cei doi editori, în vederea stabilirii formei textului care urma să fie prezentat Comisiei Pastorale a traducerii. Ultima fază de editare, cea de-a patra, a comportat întâlniri regulate între traducător, cei doi editori și membrii Comisiei Pastorale a traducerii, pentru a stabili forma finală a textului. Din Comisia Pastorală au făcut parte trei pastori cu o bogată experiență didactică, pastorală și administrativă. Doi dintre aceștia, Simion Bumbar (Sighetul Marmației) și Ioan Filip (Timișoara) au parcurs întreg Noul Testament, iar cel de-al treilea, Ioan Bădeliță (Suceava) a parcurs doar evangheliile.
Publicul țintă
Noul Testament al Societății Biblice din România se adresează, la modul general, tuturor celor care doresc să beneficieze de o traducere conservatoare, precisă și elegantă a Cuvântul lui Dumnezeu în idiomul actual al limbii române. În mod particular, această traducere se adresează cu precădere generației tinere care, pe de o parte, resimte mult mai puternic nevoia actualizării lexicului biblic decât generația părinților și a bunicilor lor, iar, pe de altă parte, este mult mai deschisă pentru a citi Scriptura comparativ, în mai multe traduceri. Profilul generic al cititorului a fost deci gândit în așa fel încât acesta, indiferent că este familiarizat cu textul biblic sau nu este, să poată citi mesajul Noului Testament cu aceeași ușurință cu care citește ziarul sau revista preferată.
De ce o traducere literală?
O traducere literală se bazează pe echivalența formală a termenilor și cere ca, pe cât posibil, textul să fie tradus cuvânt cu cuvânt, să se respecte ordinea cuvintelor, timpul verbelor și chiar sintaxa frazei. Este însă cunoscut faptul că, indiferent de limba în care se traduce Biblia, echivalența formală pură (traducerea pur literală) este o utopie, întrucât limbile originale în care a fost scrisă Biblia își au expresiile lor idiomatice și construcțiile gramaticale proprii care nu își găsesc întotdeauna un corespondent în limba țintă. Singura traducere pur literală este textul interliniar care, de fapt, nu este o traducere completă. Când traducătorul întâmpină nepotriviri de genul celor amintite mai sus, el este obligat să facă apel la o echivalență funcțională minimă a termenilor, a expresiilor sau a sintaxei. În cazul în care nu abundă în astfel de echivalări funcționale, o traducere se poate încadra, totuși, în normele unei traduceri literale. De altfel, cea mai „literală” traducere modernă a Bibliei, New American Standard Bible (NASB), se conformează unei traduceri „cuvânt cu cuvânt” doar în procent de 70,7%, urmată fiind de NKJV cu un procent de 69,5% (Dr. Andi Wu, A Quantitative Evaluation of the Christian Standard Bible, raport Global Bible Initiative, Grand Rapids MI, 2017 – https://csbible.com/wp-content/uploads/2017/01/Quantitative-Translation-Evaluation-by-GBI.pdf).
Este cunoscut faptul că o traducere literală nu produce întotdeauna cel mai clar și mai ușor de citit text, dar este cea mai eficientă metodă de a preîntâmpina devieri teologice din partea traducătorilor. Ca să dăm un exemplu, o traducere dinamică, cunoscută de asemenea ca traducerea prin echivalentul funcțional, elimină ambiguitatea dintre un genitiv subiectiv și un genitiv obiectiv, producând un text clar, dar care poate transmite un mesaj corect sau eronat; de asemenea, traducerea dinamică elimină și tensiunea care există în textul original, tensiune cauzată de ambiguitatea respectivă. Dar menirea unei traduceri nu este să elimine toate ambiguitățile din textul original. Acolo unde există ambiguități și contextul nu le rezolvă, ele trebuie să rămână și în textul tradus. Așadar, sacrificând uneori claritatea, traducerea literală conferă o protecție împotriva unor potențiale devieri teologice la nivelul traducerii. Neclaritatea din text poate fi rezolvată, totuși, printr-o notă infrapaginală în care traducătorul va oferi cititorului toate posibilitățile de traducere ale termenului sau ale aspectului gramatical respectiv.
Traducerea literală nu trebuie înțeleasă strict în sensul unei consecvențe oarbe care cere traducerea unui termen grecesc întotdeauna prin același termen în limba țintă. Ca orice limbă, și greaca are termeni polisemantici care trebuie traduși ținând cont de contextul lor. De asemenea, literalism nu înseamnă excluderea principiului conciziei, de teama de a nu scoate cuvinte din Biblie. Un exemplu elocvent este oferit de textul din Fapte 11:22, unde traducerea cuvânt cu cuvânt a originalului grecesc are următoarea formă: „Vestea despre ei a ajuns la urechile bisericii care era în Ierusalim și l-au trimis pe Barnaba să meargă până la Antiohia.” Exact aceeași informație poate fi transmisă într-o formă mai concisă: „Vestea despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim și l-au trimis pe Barnaba la Antiohia.”
În concluzie, traducerea prezentă este o traducere literală, cu optimizările de rigoare acolo unde limba română nu a putut oferi un corespondent perfect pentru anumiți termeni sau anumite construcții gramaticale din limba de origine.
Textul original utilizat
Traducerea de față urmează textul critic al Noului Testament Grecesc: NA28 – Novum Testamentum Graece, Barbara și Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini, Bruce M. Metzger (editori), ed. a 28-a revizuită, Stuttgart, Deutsche Bibelgesellschaft, 2014. Superioritatea textului critic NA28 față de „Textus Receptus” și „Textul Majoritar”, texte folosite de unele traduceri contemporane, este indiscutabilă. Acest text este rezultatul muncii unui colectiv de experți în critică textuală, pe parcursul unei perioade de peste un secol, folosind sute de manuscrise, timpurii și mai târzii, cele mai vechi datând din sec. al III-lea, iar cele mai recente din sec. al XV-lea. Este cunoscut faptul că primul text grecesc al Noului Testament, tipărit de Desiderius Erasmus în 1516, numit mai târziu Textus Receptus, se bazează doar pe șase manuscrise grecești, cinci dintre ele fiind de proveniență bizantină, dar toate datând din sec. al XII-lea sau mai târziu. De asemenea, majoritatea manuscriselor care stau la baza Textului Majoritar (Textul Patriarhal folosit de Biserica Greco-Ortodoxă) sunt datate din sec. al IX-lea sau mai târziu. Ediția critică NA28 folosește însă sute de manuscrise, cele mai vechi și mai importante datând din secolele III–IV.
Înnoirea lexicului
Unul dintre scopurile principale urmărite în această traducere este acela de a pune în mâna cititorilor Cuvântul lui Dumnezeu, exprimat într-o limbă modernă, actualizată, ușor înțeleasă, atât de cei inițiați în textul Scripturii, cât și de cei neinițiați. Necesitatea revizuirii periodice a unor versiuni ale Bibliei sau a apariției unor traduceri noi se naște tocmai din faptul că limba unui popor este un organism viu, aflat într-o permanentă evoluție, cu elemente lingvistice care apar ca noutăți (neologismele), slujesc limba pentru o vreme, ca apoi să se învechească și să iasă din uz (arhaismele), făcând loc unei generații noi de cuvinte. Dacă păstrarea arhaismelor în text le transmite unora o culoare nostalgică de epocă, riscul este ca pentru cei mai mulți cititori să nu transmită nimic, ci, dimpotrivă, să fie o piedică în comunicarea mesajului intenționat de autor. Pierderea este cu atât mai mare atunci când vorbim despre Cuvântul lui Dumnezeu, a cărui menire este să aducă viață și mântuire. În consecință, vom renunța la folosirea arhaismelor pe care încă le găsim în multe versiuni de largă circulație ale Bibliei, căutând înlocuitori printre acele cuvinte care sunt puternic înrădăcinate în limba vorbită în prezent. De exemplu, verbe precum a îngădui, a socoti, a rândui, a proroci, a tălmăci, a tămădui au fost înlocuite prin a permite, a considera, a învesti/desemna, a profeți, a traduce, a vindeca. Vom evita, de asemenea, și acele cuvinte care sunt încă în stadiul de neologisme și care, în consecință, nu sunt înțelese de marea parte a publicului cititor.
Una dintre dilemele cu care se confruntă traducătorul textului sacru are de a face cu modul de abordare a termenilor de origine slavonă sau din alte limbi, care, în vorbirea curentă, au ieșit total sau parțial din uz. Se observă o tendință crescândă de a înlocui acești termeni cu un corespondent latin: nădejde/speranță, duh/spirit, har/grație, slavă/glorie, a birui/a învinge, biruință/victorie etc. Noi, însă, considerăm că acei termeni care s-au imprimat adânc în fondul lexical principal al fiecărui credincios (nădejde, duh, har, slavă etc.) trebuie păstrați, iar ceilalți să fie înlocuiți folosind corespondentul latin, în funcție de gradul de depreciere a fiecărui termen. Când unul din acești termeni nu se referă la o entitate sau calitate spirituală, echivalentul latin al acestuia este de preferat (de exemplu, „văzând stăpânii ei că speranța câștigului lor s-a dus …”, Fa. 16:19; sau „potrivit cu așteptarea și speranța mea că nu voi fi făcut de rușine”, Flp. 1:20).
O noutate lexicală notabilă pentru cititorul neoprotestant român o constituie traducerea termenilor δίκαιος și δικαιοσύνη prin drept, respectiv dreptate (sau îndreptățire). Consensul general al exegeților români este că traducerea acestor termeni grecești prin neprihănit (fără prihană) și neprihănire, așa cum ne-a obișnuit versiunea Dumitru Cornilescu, nu redă în mod adecvat conceptul exprimat de termenii grecești. În primul rând, conceptul din spatele termenului δικαιοσύνη este pozitiv și, ca atare, trebuie tradus printr-un termen pozitiv, nu printr-o negație (ne + prihănire). În al doilea rând, conceptul nu descrie nicidecum o stare a omului caracterizată de puritate, nevinovăție sau absența păcatului, așa cum sugerează cuvântul „neprihănire”. Termenul „dreptate” este mult mai adecvat, întrucât, în interacțiunea dintre om și om, respectiv dintre om și Divinitate, el exprimă atât un aspect relațional (un mod în care omul se raportează la Divinitate și la semeni), cât și unul juridic (un mod în care acționează întotdeauna Dumnezeu, iar uneori și omul: făcând dreptate).
Dintre termenii „cornilescieni”, am păstrat cuvântul „părinți” pentru strămoși, întrucât considerăm că reflectă respectul pe care iudeii îl aveau pentru strămoșii lor, în special pentru patriarhi, pentru Moise și pentru poporul din vremea eliberării din Egipt. Continuăm să folosim și termenul „neamuri” pentru păgâni sau neevrei și preferăm traducerea termenului δοῦλος prin „rob”, nu prin „sclav”, în felul acesta acoperind atât aspectul socio-istoric al fenomenului robiei, cât și aspectul robiei spirituale („rob al lui Isus Cristos”, „rob al păcatului” etc.). De asemenea, ținând cont de așezarea topografică a orașului Ierusalim, am păstrat traducerea „a se sui” și „a coborî” pentru verbele ἀναβαίνω, respectiv κατέρχομαι, atunci când acestea se referă la apropierea de oraș, respectiv plecarea spre o altă destinație.
Aspecte grafice ale traducerii
Structura textului
Textul cursiv al prezentei ediții respectă structura paragrafelor și formatul din Novum Testamentum Graece. Împărțirea pe secțiuni este preluată cu strictețe din The Greek New Testament, ediția a 5-a publicată de UBS, iar titlurile de secțiuni respectă, cu mici excepții, forma propusă de această ediție critică. De asemenea, în evanghelii și Faptele Apostolilor, acolo unde este cazul, imediat sub titlurile de secțiuni sunt trecute referințele textelor paralele. Numerotarea versetelor apare în superscript, iar cuvintele lui Isus sunt redate în roșu. Textul este așezat în pagină pe două coloane, format în care ne-am obișnuit să citim textul sacru.
Notele de subsol
Prezenta ediție de studiu a Noului Testament, destinată cu precădere studenților în teologie și slujitorilor absolvenți de teologie, conține peste 5.600 de note de subsol, acestea fiind codificate după cum urmează: nt – note de traducere, care privesc strict traducerea unor termeni și abordează aspecte care țin de semantica unor termeni și de particularitățile gramaticale ale textului original; nc – note de context, care lămuresc aspecte cum ar fi contextul istoric și geografic, instituțiile religioase ale vremii, obiceiuri și practici, unități de măsură etc.; ne – note exegetice care, evident, explică modul în care a fost sau ar trebui interpretat un termen sau un grup de cuvinte; ct – note de critică textuală, care abordează (uneori succint, alteori elaborat) aspecte pe care le ridică variantele textuale. De cele mai multe ori, variantele textuale sunt marcate concis prin formulări de genul: „Unele mss adaugă: …”; „Unele mss omit: …”; „Unele mss conțin: …” etc., fără a preciza întotdeauna care sunt acele manuscrise. Majoritatea notelor de subsol nu va fi păstrată în ediția liturgică, destinată publicului larg, ci va fi rezervată ediției de studiu, atât în format tipărit, cât și în format online.
Numele proprii
Transpunerea numelor proprii, atât a celor semitice, cât și a celor de proveniență grecească, ține cont de principiile grafice care au stat la baza adaptării numelor străine în limba română, principii care au fost formulate treptat, pe perioada unei jumătăți de mileniu, începând cu primele traduceri ale textului sacru în limba noastră (vezi https://www.ortografia.ro/ortografia-limbii-romane/scrierea-numelor-proprii-latinesti-si-grecesti/). De asemenea, ținem cont și de faptul că unele nume biblice sunt adânc înrădăcinate în uzul ecleziastic, chiar dacă transcrierea lor nu a fost stabilită după principii grafice riguroase. În ce privește forma de scriere a numelui Χριστός, suntem de părere că forma Cristos, recunoscută și de DEX, este preferabilă formei Hristos, atât din rațiuni istorice, cât și datorită faptului că reflectă cel mai bine modul în care noi românii pronunțăm χ-ul inițial. Fonologii au stabilit că transcrierea fonetică a consoanei χ este ch, grup consonantic care în limba română se pronunță prin sunetul literei k, similar cu sunetul literei c. Pronunțarea lui Χριστός prin Hristos este de dată mai recentă (sec. VII–X), ulterioară transliterării lui Χριστός prin Christus în limba latină, și urmează tradiția slavă a preluării foneticii grecești.
Pe lângă binecunoscutele forme de scriere a numelor proprii, a denumirilor geografice etc., se mai scriu cu majusculă titlurile membrilor Trinității (Mângâietor, Unsul, Mijlocitor, Cuvântul, Adevărul, Lumina lumii etc.), denumirea sărbătorilor ebraice (Paște, Sărbătoarea Cincizecimii etc.), numele unor instituții iudaice (Templu, Sinedriu), cât și unii termeni teologici care descriu entități de origine divină (Legea [lui Moise], Evanghelia, Împărăția lui Dumnezeu, Împărăția cerurilor etc.).
Tot cu inițială majusculă se scriu și numele oponentului Divinității, Satan (dușman, oponent) sau Cel Rău, întrucât sunt considerate a fi nume proprii.
Transliterarea cuvintelor aramaice
Cuvintele de proveniență aramaică, precum Korban, Rabbi, Rabbuni, Eloí, Eloí, lemá sabactáni, Talitha kumi etc., au fost transliterate în limba română via transcrierea lor în limba greacă, așa cum le găsim preluate în Noul Testament grec.
Pronumele pentru Trinitate
Pronumele personale, relative și demonstrative care fac referire la persoanele Trinității sunt scrise cu inițială majusculă. Atunci când apare o combinație de două pronume pentru Divinitate, o situație foarte frecventă în epistolele pauline, doar primul se scrie cu majusculă (ex. Gal. 1:6 – „Cel care v-a chemat prin harul lui Cristos”, unde pronumele demonstrativ este urmat de un pronume relativ). De asemenea, pronumele pentru Isus sunt scrise de regulă cu majusculă. Un caz special îl constituie situațiile în care pronumele apare în vorbirea directă, iar cei care folosesc aceste pronume Îi sunt ostili și nu cred în divinitatea sau în misiunea Lui specială. În aceste situații, pronumele se scrie cu literă mică. Un exemplu pentru ambele forme de scriere a pronumelui pentru Isus se găsește în Marcu 6:3 – „«Nu este acesta tâmplarul … Și nu sunt surorile lui aici cu noi?» Și se poticneau în El.” Ultimul pronume este scris cu majusculă, întrucât reflectă poziția lui Marcu față de identitatea lui Isus.
Marcarea adăugirilor și a lecțiunilor incerte
Termenii subînțeleși în originalul grecesc, dar care trebuie introduși pentru claritatea textului tradus, sunt redați în caractere italice. În același mod au fost marcați și referenții gramaticali ai unor pronume. De exemplu, în Marcu 2:1, prin acest artificiu am precizat identitatea subiectului neexprimat (subînțeles) din textul grecesc: „După câteva zile, Isus a intrat din nou în Capernaum…”
Lecțiunile a căror autenticitate este îndoielnică sunt încadrate în paranteze pătrate […]. Oferim ca exemplu Marcu 3:32 – „Iată că mama Ta și frații Tăi [și surorile Tale] te caută afară” sau Marcu 10:7-8 – „va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa [și se va alipi de soția sa] și cei doi vor fi un singur trup”. Tot în paranteze pătrate […] am încadrat și textul unor versete întregi (ex. Mc. 9:44, 46) pe care specialiștii în critică textuală le-au clasat ca fiind neautentice și pe care, în consecință, le-au inclus doar în aparatul critic al ediției NA28. În această ultimă situație, în nota noastră de subsol vom face precizarea că versetul respectiv nu apare în textul ediției critice NA28.
În paranteze pătrate duble [[…]], după modelul oferit de NA28, am încadrat acele pericope sau secțiuni care nu sunt considerate autentice, dar care aparțin unor stadii timpurii de dezvoltare a tradiției. Cele mai reprezentative exemple ne sunt oferite de încheierea Evangheliei după Marcu (16:9-20) sau pericopa femeii prinse în adulter (In. 7:53 – 8:11).
Marcarea citatelor veterotestamentare
După modelul oferit de ediția critică Nestle-Aland, citatele din Vechiul Testament sunt scrise folosind caractere aldine, fără a fi așezate între ghilimele. Excepție fac citatele care exprimă adresare directă și care, conform regulilor de punctuație, se pun în ghilimele. În cazul în care citatele nu sunt identice cu textul din Vechiul Testament, numai acele porțiuni care corespund cu exactitate formei veterotestamentare sunt trecute în caractere aldine. Citatele poetice, atât cele care provin din Cărțile poetice ale Vechiului Testament, cât și cele care sunt preluate din celelalte corpusuri veterotestamentare, sunt marcate special, în versuri și strofe, pentru a fi identificat cu ușurință genul literar căruia îi aparțin. Referința biblică a fiecărui citat veterotestamentar va fi precizată într-o notă de subsol.
Mulțumiri și o notă personală
Doresc să Îi mulțumesc în primul rând Bunului Dumnezeu care mi-a dat harul, mijloacele necesare, sănătatea și lumina de care am avut nevoie pentru a transpune cuvintele originale ale Noului Testament în idiomul actual al limbii române. Având în vedere responsabilitatea uriașă care stă pe umerii celui ce traduce cuvintele vii ale lui Dumnezeu, fără îndoială că acesta a fost cel mai semnificativ proiect care mi s-a încredințat vreodată. Dar și sentimentul de împlinire pe care l-am avut pe tot parcursul desfășurării traducerii și pe care-l simt mai ales acum la finalizarea ei, este pe măsura responsabilității și nu poate fi comparat cu nicio altă împlinire ce ține de activitatea academică sau publicistică. De aceea, mulțumesc încă o dată lui Dumnezeu pentru bunăvoința de a fi îngăduit ca mie, cel nevrednic, să-mi fie rezervată o așa de mare împlinire sufletească.
Doresc să mulțumesc și celor care au facilitat acest proiect. Pe toată perioada de desfășurare a traducerii (2 ani și 4 luni), fostul student și actualul coleg de slujire Iulian Costea (pastor, Atlanta, GA) a organizat din proprie inițiativă un grup de foști studenți ai mei, actualmente rezidenți și slujitori în bisericile române din SUA, care mi-au asigurat un binevenit ajutor financiar. Le sunt recunoscător tuturor acestor oameni de inimă. Separat de acest grup, doresc să mulțumesc prietenilor Florin și Lucia Druțu (Portland, OR) și Daniel și Delia Blidar (Chicago, IL) pentru bunăvoința de a sponsoriza nu numai activitatea de traducere, ci și desele călătorii în România necesare pentru buna desfășurare a proiectului.
Mulțumesc, de asemenea, pastorului Gabriel Fazecaș, președintele Societății Biblice din România, cât și pastorului Florin Ile, directorul executiv al acesteia, pentru inițiativa de a-mi adopta proiectul personal ca proiect oficial al SBRO, oferindu-i în felul acesta o platformă care să sporească nu doar vizibilitatea noii traduceri, ci și ușurința difuzării ei. Tot lor le sunt recunoscător și pentru grija pe care au avut-o de a-mi asigura cazare confortabilă și mașină la dispoziție în perioadele de lucru petrecute la Oradea. Cuvinte de apreciere și mulțumire datorez și editorilor, în special lui Laurențiu Pășcuți și lui Remus Burcă, pentru grija și minuțiozitatea cu care s-au aplecat asupra fiecărui cuvânt, ca să producem un text nu doar fidel originalului, dar și îngrijit, plăcut și ușor de citit. Nu mai puțin migăloasă a fost și munca tehnoredactorului Adrian Abrudan, a cărui pasiune pentru estetica textului se poate vedea pe fiecare pagină a acestei traduceri. Și lui îi mulțumesc din toată inima.
Doresc să îmi exprim întreaga apreciere pentru membrii Comisiei Pastorale care au făcut recomandări extrem de valoroase, desigur dintr-o perspectivă pastorală. Pe lângă obligațiile pastorale și administrative cerute de slujbele și funcțiile lor, aceștia au găsit resurse suplimentare de timp și efort pentru a citi cu atenție textul acestei traduceri, ca mai apoi să participe la nenumăratele întâlniri ale comisiei cu traducătorul și editorii, atât în persoană, cât și prin conferințe video, odată cu restricțiile impuse de guvern în perioada pandemiei Covid-19. Pentru toate acestea le sunt recunoscător. Alina Burcă este specialistul în ortografie și punctuație care, în urma tehnoredactării, a efectuat ultima citire a textului. Îi mulțumesc și ei pentru răbdarea cu care s-a aplecat asupra fiecărui cuvânt și semn de punctuație.
În sfârșit, mulțumiri din suflet soției mele Rodica Helen, care în toată această perioadă de derulare a proiectului mi-a oferit tot sprijinul moral de care am avut nevoie și a acceptat să rămână acasă singură, pentru perioade îndelungate, în timp ce eu lucram în România, împreună cu echipa editorială și Comisia Pastorală.
Speranța mea este că această traducere nu va fi doar o lectură plăcută pentru cei care se apleacă asupra ei, ci că, în ea, aceștia vor găsi cuvintele vii ale lui Dumnezeu, care le vor schimba viața. De asemenea, sper ca această ediție de studiu, prin cele peste 5.600 de note, să fie o unealtă utilă în mâna studenților și a slujitorilor care doresc să aprofundeze înțelesul unor termeni din originalul grecesc, să înțeleagă contextul istoric, geografic și cultural-religios al unor evenimente și să se familiarizeze cu variantele de text care apar în manuscrise.
Soli Deo gloria!
Μόνον Θεῷ δόξα!
John Fleter Tipei
Nashville, Tennessee
30 Aprilie, 2021
Abrevieri BIBLIOGRAFICE ȘI GENERALE
| AB | Anchor Bible (1974-2009) |
| ABPE | Aramaic Bible in Plain English (2007) |
| abstr. | la modul abstract |
| acuz. | acuzativ |
| adv. | adverb |
| AM | antemeridian |
| aor. | timpul aorist |
| aram. | în limba aramaică |
| ASV | American Standard Version (1901) |
| BDAG | Frederick William Danker ed., Greek-English Lexicon of the New Testament and other early Christian Literature, 3rd edition, Chicago, The University of Chicago Press, 2000. |
| BDF | Blass, F., Debrunner, A., Funk, Robert W., A Greek Grammar of the New Testament and Other Early Christian Literature, University of Chicago Press, 1961. |
| BLAJ | Biblia de la Blaj (1795) |
| BRC | Biblia Regele Carol II (1939) |
| BLB | Berean Literal Bible (2016) |
| BSB | Berean Study Bible (2016) |
| BTF | Biblia Traducerea Fidela (2015) |
| CEV | Contemporary English Version (2006) |
| CSB | Christian Standard Bible, Holman Bible Publishers (2017) |
| Ebr. (ebr.) | în limba ebraică |
| EDCR | Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (2019) |
| engl. | în limba engleză |
| ERV | English Revised Version (2001) |
| ESV | English Standard Version, Crossway Bibles (2016) |
| fig. | figurativ |
| GBV | Biblia GBV (2001) |
| GNT | Good News Translation (1966) |
| Gr. (gr.) | în limba greacă, grecește |
| HCSB | Holman Christian Standard Bible (2004) |
| ind. | indicativ |
| ISV | International Standard Version (2011) |
| înv. | învechit |
| KJV | King James Bible Version (1611) sau Authorized Version (AV) |
| lat. | în limba latină |
| Lit. | literal, literalmente. |
| loc. prep. | locuțiune prepozițională |
| LXX | Septuaginta (Deutsche Bibelgesellschaft Stuttgart, 1979) |
| MDN | Florin Marcu, Marele Dicționar de Neologisme, București, Editura Saeculum, 2008. |
| MGGNT | H.E. Dana și Julius R. Mantey, A Manual Grammar of the Greek New Testament, New York, The Macmillan Company, 1967. |
| MGLNT | G. Abbott-Smith, Manual Greek Lexicon of the New Testament, Edinburgh, T.& T. Clark, 1937. |
| mss | manuscrise |
| NA28 | Novum Testamentum Graece, ediția Nestle-Aland 28 |
| NASB | New American Standard Bible, The Lockman Foundation (1995) |
| NET | New English Translation (2019) |
| NHEB | New Heart English Bible (2008) |
| NIGTC | New International Greek Testament Commentary |
| NIV | New International Version, Biblica Inc. (2011) |
| NJB | New Jerusalem Bible (1985) |
| NKJV | New King James Version, Thomas Nelson (1982) |
| NODEX | Noul dicționar explicativ al limbii române (2002) |
| NRSV | New Revised Standard Version (1989) |
| NT | Noul Testament |
| NTG | Noul Testament în limba greacă |
| NTR | Noua Traducere Românească (2016) |
| PM | postmeridian |
| RGELNT | Sakae Kubo, A Reader’s Greek-English Lexicon of the New Testament, Grand Rapids, Zondervan Academic, 2015. |
| rom. | în limba română |
| RSV | Revised Standard Bible (1885) |
| SBB | Biblia Societății Biblice Britanice, traducere de Nicolae Nitzulescu (1897) |
| SJT | Scotish Journal of Theology, University of Cambridge, UK. |
| SNTSMS | Society for New Testament Studies Monograph Series, University of Cambridge, UK. |
| TCGNT | Bruce M. Metzger, A Textual Commentary of the Greek New Testament, London, United Bible Societies, 1971. |
| TDNT | Gerhard Kittel, ed., Theological Dictionary of the New Testament, 10 vols., trans. by G.W. Bromiley, Grand Rapids MI, Eerdmans Publishing, 1964. |
| TEV | Today’s English Version |
| TGELNT | Thayer’s Greek-English Lexicon of the New Testament, ed. a 4-a, Grand Rapids, Baker Book House, 1979. |
| TINT | Traducerea Interconfesională a Noului Testament (2009) |
| TLRC | Traducerea în Limba Română Contemporană (1998) |
| TM | Textul Masoretic |
| TOB | La Traduction Oecuménique de la Bible (1976) |
| TR | Textus Receptus (1516) |
| UBS 5 | The Greek New Testament, United Bible Societies, 5th edition |
| VBA | Versiunea Bartolomeu Anania (2001) |
| VBOR | Versiunea Bisericii Ortodoxe Române (1982) |
| VBRC | Versiunea Bisericii Romano-Catolice (2013) |
| VDC | Versiunea Dumitru Cornilescu (1924) |
| VDCC | Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (2014) |
| VDCL | Versiunea Dumitru Cornilescu Literală (1931) |
| VT | Vechiul Testament |
| WEB | World English Bible (2016) |
