Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România. ℗Hosanna 20__

Romanian EDCR 2022 IBSR (NT) Audio NonDrama

Romanian EDCR 2022 IBSR (NT) Audio Drama

Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.

S‑au ridicat apoi cu toții și L‑au dus înaintea lui Pilat. Au început să‑L învinuiască, zicând: „Pe omul acesta L‑am găsit ducând neamul nostru în rătăcire, interzicând plata birului către cezar și zicând că El este Hristosul, Regele.” Pilat L‑a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?” Isus i‑a răspuns: „Tu însuți o spui.” Pilat le‑a zis preoților de seamă și mulțimilor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.” Dar ei stăruiau și ziceau: „Întărâtă poporul, dând învățătură prin toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.”

Când a auzit Pilat [de Galileea], a întrebat dacă omul este galileean. Și aflând că era sub stăpânirea lui Irod, L‑a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în acele zile. Văzându‑L pe Isus, Irod s‑a bucurat nespus; căci de multă vreme voia să‑L vadă, fiindcă auzise despre El și spera să vadă vreun semn săvârșit de El. I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic. Preoții de seamă și cărturarii stăteau de față și‑L învinuiau cu înverșunare. Irod și soldații lui L‑au tratat cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat cu o haină strălucitoare și Irod L‑a trimis înapoi la Pilat. În ziua aceea Irod și Pilat s‑au împrietenit, căci până atunci fuseseră dușmani.


Pilat i‑a adunat pe preoții de seamă, pe conducători și pe cei din popor și le‑a zis: „Mi l‑ați adus pe omul acesta ca și cum ar stârni poporul la răscoală. Dar iată că, după ce l‑am judecat înaintea voastră, n‑am găsit în el nicio vină din cele pentru care îl pârâți. Și nici Irod, căci ni l‑a trimis înapoi; iată că n‑a făcut nimic vrednic de moarte. Așa că, după ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” [La fiecare sărbătoare, Pilat trebuia să le elibereze pe cineva.] Ei au strigat cu toții, zicând: „La moarte cu omul acesta; eliberează‑ni‑l pe Barabba!” Acesta fusese aruncat în temniță pentru o răscoală petrecută în cetate și pentru un omor. Pilat le‑a vorbit din nou, fiindcă avea de gând să‑I dea drumul lui Isus. Dar ei strigau mai departe: „Răstignește‑l! Răstignește‑l!” Pilat le‑a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n‑am găsit nicio vină de moarte în el. După ce îl voi pedepsi, îi voi da drumul.” Dar ei stăruiau cu strigăte puternice și cereau să fie răstignit. Iar strigătele lor [și ale preoților de seamă] au biruit. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. Le‑a eliberat pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, pe care‑l cereau ei, iar pe Isus L‑a dat să I se facă după voia lor.


Pe când Îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spate, ca s‑o ducă în urma lui Isus. După Isus mergea o mare mulțime de oameni și femei care se tânguiau și Îl jeleau. Isus S‑a întors către ele și le‑a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți‑vă pe voi și pe copiii voștri, căci, iată, vor veni zile când se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n‑au născut și de sânii care n‑au alăptat!» Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți‑ne!» Căci dacă așa i se face pomului verde, ce i se va face celui uscat?” Împreună cu El duceau și doi răufăcători, ca să fie omorâți. Când au ajuns la locul numit Căpățâna, i‑au răstignit acolo pe El și pe răufăcători: unul la dreapta și altul la stânga. [[Dar Isus zicea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac!”]] Ei și‑au împărțit hainele Lui, trăgând la sorți.
Poporul stătea acolo și privea . Conducătorii Își băteau joc de El , zicând: „Pe alții i‑a izbăvit; să se izbăvească pe sine, dacă este Hristosul lui Dumnezeu, Alesul!” Soldații de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet și‑I ziceau: „Dacă tu ești regele iudeilor, izbăvește‑te pe tine însuți!” Deasupra Lui era o inscripție [cu litere grecești, latinești și evreiești]: „Acesta este regele iudeilor.”
Unul dintre răufăcătorii răstigniți a început să‑L batjocorească, zicând: „Nu ești tu Hristosul? Izbăvește‑te pe tine și izbăvește‑ne și pe noi!” Dar celălalt l‑a mustrat și i‑a zis: „Oare nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? Noi primim pe drept ceea ce merităm pentru faptele noastre, însă Acesta n‑a făcut niciun rău.” Apoi a zis: „Isuse, adu‑Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” [Isus] i‑a răspuns: „Adevărat îți spun: astăzi vei fi cu Mine în rai.”


Era pe la ceasul al șaselea și s‑a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. Soarele s‑a întunecat, iar catapeteasma Templului s‑a rupt în două. Isus a strigat cu glas puternic, zicând: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul !” Și după ce a vorbit astfel, Și‑a dat duhul. Când a văzut ce s‑a întâmplat, centurionul L‑a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept!” Și toată mulțimea care se adunase în fața acelei priveliști, când a văzut cele petrecute, s‑a întors acasă bătându‑se în piept. Toți cunoscuții lui Isus și femeile care‑L urmaseră din Galileea stăteau la o oarecare depărtare și priveau la toate acestea.


Era un membru al Sinedriului, pe nume Iosif, om bun și drept, care nu se învoise la sfatul și la fapta celorlalți. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta Împărăția lui Dumnezeu. A mers la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. L‑a coborât de pe cruce, L‑a înfășurat într‑un giulgiu și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. Era ziua pregătirii și începea ziua sabatului. Femeile care‑L însoțiseră pe Isus din Galileea l‑au urmat pe Iosif, au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus și s‑au întors să pregătească miresme și miruri. Apoi, în ziua de sabat, s‑au odihnit, după poruncă.

Listen to Luca 23