I Ioan 4:13-21

Prin aceasta știm că rămânem în El, și El în noi: prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. Iar noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. Dacă cineva mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. În felul acesta, dragostea este făcută desăvârșită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, așa suntem și noi. În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă afară frica, pentru că frica poartă în sine pedeapsa. Cel ce se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste. Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar își urăște fratele, este un mincinos. Căci, dacă nu-și iubește fratele, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut. Și porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine-L iubește pe Dumnezeu, să-și iubească și fratele.