Tu, în îndurarea Ta cea mare,
nu i‑ai părăsit în pustiu:
stâlpul de nor nu s‑a îndepărtat de la ei,
călăuzindu‑i pe drum în timpul zilei,
nici stâlpul de foc noaptea,
luminând drumul pe care să meargă.
Le‑ai dat Duhul Tău cel bun ca să‑i învețe;
n‑ai oprit mana Ta de la gura lor
și le‑ai dat apă să‑și potolească setea.
Patruzeci de ani Te‑ai îngrijit de ei
în pustiu: n‑au dus lipsă de nimic,
hainele nu li s‑au învechit
și picioarele nu li s‑au umflat.