Папулярныя біблейскія вершы з Ioan 8

Падзяліцца

Când a vorbit, din nou, Iisus, Noroadelor strânse, le-a spus: „Eu sânt Lumina lumii. Cine Are a Mă urma pe Mine, În întuneric, niciodată, Nu va umbla, ci-i va fi dată Lumina vieții.” Printre cei

Când, adevărul, o să-l știți, Slobozi, putea-veți ca să fiți, Căci el v-aduce slobozire.”

Iisus, atunci când a văzut, Chiar și Iudei, că L-au crezut, A zis, referitor la ei: „Voi fi-veți ucenicii Mei, Doar dacă, în cuvântul Meu, O să rămâneți, tot mereu.

Când Fiul, slobozenie-n veci, Vă dă, atunci puteți să știți Că pururi, slobozi, o să fiți.

Iar pentru ei, apoi, a zis, După ce iar, S-a ridicat: „Cel care e fără păcat, Să ia o piatră și să dea, Întâiul – dintre toți – în ea.”

Iisus le-a zis: „Adevărat Vă spun, căci cel cari, în păcat, Trăiește, rob e, negreșit, Păcatului ce l-a robit.

Iisus se ridică-n picioare, Iar când nimeni n-a mai rămas În Templu, zise, cu blând glas: „Unde-s pârâșii tăi, femeie? Nu vor, pedeapsă, să-ți mai deie? Nimeni nu te-a mai osândit?” „Nimeni, o Doamne! Au ieșit Cu toți afară” – zise ea. „Atuncea, nici Eu, fiica Mea, Nu te-osândesc. Să te păzești: De-acum, să nu păcătuiești!”)