Gewilde Bybelverse vanaf Geneza 3

Deel

Femeia a mâncat din pom; Și-i dete și la al ei om, Iar el sărmanul, a mușcat, Și iată dar ce a urmat

Din tot ce Domnul a zidit, Doar șarpele, mai iscusit, Se dovedise-n vremea ‘ceea. El spuse întâlnind femeia: „Iată, mă tot întreb mereu: Oare chiar zis-a Dumnezeu Că n-aveți voie să mâncați Din pomii toți, aici aflați?”

De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”

Femei-i zise: „Pedepsită Vei fi: durerea ta mărită, La fel însărcinarea ta. Vei naște greu. Dorința ta Va fi după al tău bărbat – El ca stăpân îți este dat!”

Și în sudoarea feței tale Mănâncă-ți pâinea, pân’ cu cale, Voi socoti că-i potrivit Să te întorci de-unde-ai pornit! Căci Eu te-am făcut din pământ, Și-n el îți vei afla mormânt!

Apoi se-ntoarse către om: „Fiindcă ai mâncat din pom Și de femeie-ai ascultat, Pământul este blestemat Din vina ta! Să îl muncești! Cât vei trăi, să te trudești!

Domnul altă-ntrebare-a pus: „Că sunteți goi, cine v-a spus?! Nu cumva nu M-ai ascultat Și-mpins de poftă ai mâncat Din fructul ce ți-a fost oprit, Așa precum ți-am poruncit?!”

Iar Dumnezeu a așezat, La acel pom mult lăudat, Doi heruvimi, să îl păzească – Săbii de foc să învârtească – Tăind pofta acelor – bieții – Cari jinduiesc la pomul vieții.

„Eva”, și-a botezat nevasta, Adam; pentru că-n lumea asta, Mamă le e oamenilor – Deci ea e mama tuturor.